În cele ce urmeză, vom pune în discuție tipicitatea contractului de comodat, modul în care acesta este reglementat de legislația acuală în materie și domeniile în care acesta își găsește aplicabilitatea.
Conform reglementărilor actuale în vigoare, putem descrie contractual de comodat ca fiind împrumutul folosinței.
O particularitate specifică acestui tip de contract o reprezintă faptul că, dă comodatarului posibilitatea să se folosescă de bunul comodantului cu titulu gratuit (adică fără a exista în sarcina sa obligativitatea vreunui cost).
O altă caracterstică ce ține de esența acestui contract, pe care consider necesar să o menționăm, este aceea ce vizează dreptul de proprietate al comodantului. Comodantul rămane proprietarul bunului pe întreaga perioadă a contractului, cat și după momentul încetării lui (fie prin ajungere la termen, fie prin alte mijloace prevăzute în contract). Astfel, contractual de comodat nu transferă dreptul de proprietate. După încheierea contractului, comodantul rămane proprietarul lucrului (bunului).
În iopteza în care, bunul pe care l-ați luat în comodat, în perioada în care se afla în posesia dumnevoastră, piere în mod fortuit (adică fără vreo culpă, implicare a dumnevoastră), comodantul (proprietarul) va fi cel care va suporta consecințele dispariției, paguba pricinuită de acest eveniment. Astfel, este importat să rețineți faptul că, nu poate fi angajată răspunderea civilă a comodatarului, acesta fiind exonerat de vină, dacă bunul a pierit în mod fortuit (fără implicarea comodatarului, fără ca acesta să fi întreprins vreun demers care să poată conduce către disparția bunului). Angajarea răspunderii civile presupune, printre altele, acoperirea prejudiciului rezultat.
Astfel, potrivit legii, contractual de comodat transmite folosința gratuită a unui bun mobil sau imobil, de la o persoană, numită comodant, către o altă persoană, numită comodatar.
Comodatarul se obligă să restituie bunul comodantului, la expirarea termenului contractului, în stare perfectă de funcționare, fără a-I afecta utlitatea. Practic, acesta are obligația ca pe tot parcursul folosirii bunului, să se comporte ca și un proprietar.
Un aspect ce trebuie precizat, ține de aria de aplicare al acestui tip de contract, mai exact ce fel de bunuri pot fi comodate. Astfel, pot fi încheiate în mod valabil contracte de comodat atat asupra bunurilor mobile (mașini, utilaje, aparatură deservită unui anumit domeniu de activitate), cat și asupra bunurilor imobile ( case, terenuri).
De exeplu, în situația în care o anumită persoană intenționează să îșî înființeze o societate comercială (SRL), sau un PFA, acesta va avea nevoie de un spațiu în care va trebui să-și stabiliească sediul social al societății sau sediul profesional al PFA-ului.
Dacă respectiva persoană dorește să evite consturile suplimentare pe care le presupune încheierea unui contract de închiriere, va putea opta pentru contractual de comodat. Pe langă faptul că, astfel se evită plata unei chirii, nici nu este necesară înregistrarea/ declararea lui la organele competente (ANAF), cum se procedează în cazul contractului de închiriere. În concluzie, pentru stabilirea sediului social al unei societăți, puteți opta pentru încheierea unui contract de comodat.
De altfel, în situația în care vă desfășurați deja activitatea profesională într-una dintre formele profesionale prevăzute de legislația în domeniu ( S.R.L., P.F.A, C.M.I –Cabinet de Medicină Individuală) și trebuie să vă deduceți cheltuielile de transport ale automobilului ( motorină, benzină, reparațiile uzuale, reparațiile ce apar în mod neprevăzut, asigurarea obligatore a mașinii, asigurarea casco și orice alte cheltuieli), puteți comoda automobilul către societate, în scopul deservirii activității profesionale.
O altă caracteristică a contractului de comodat, ce ține de încheierea sa valabilă, ține de remiterea ( predarea efectivă a lucrului, ce formează obiectul contractului). Excepția este constituită de momentul în care, în momentul încheierii contractului lucru se află deja în detenția sau posesia comodatarului, în această situație predarea considerandu-se deja realizată.
De altfel, contractual de comodat permite, ca și procedeu prealabil, încheierea unui antecontract de comodat. Astfel, acesta va avea ca obiect obligația ca pe viitor între părți să se poată încheia un contract de comodat, practice antecontractul reprezintă o rezervare a acestui drept. De menționat, că încheierea antecontractului, nu presupune aceleași caracteristici, vorbim aici despre predarea lucrului, deci antecontractul contractului de comodat nu presupune și predarea efectivă a lucrului, cum se întamplă în cazul contractului propriu-zis.
Legat de natura comodatului, acesta este un contract ”cu titlu gratuit”. Gratuitatea contractului ține de esența și de valabilitatea acestuia. Comodatarul nu este obligat să plătească nici contravaloarea uzurii lucrului, uzură ce rezultă în urma folosirii acestuia pentru destinația convenită de către părți. De exemplu, în cazul în care obiectul contracului de comodat îl va constitui comdarea automobilului unei personae, către o societate. La momentul expirării termenului stipulat de către părți în contract, comodantul nu va putea solicita comodatarului suma de bani pe care acesta o va achita cu scopul reparațiilor necesare (nu se aplică aceleași reguli dacă bunul este distrus în întregime de către comodatar).
Fiind esential gratuit, comodatul nu poate fi în nicio situație cu plată. Dacă, ipotetic, folosința lucrului s-ar transmite contra unui folos material, contractual nu ar mai fi unul de comodat, ci un contract de închiriere.
Ca în fiecare raport juridic și în cazul contractului de comodat vorbim despre un raport obligational al parților. Chiar dacă el este un contract ce nu presupune o contraprestație materială (adică plata unei sume de bani, așa cum am menționat puțin mai devreme), totuși parțile contractante (cele între care se încheie respectivul contract) sunt ținute una față de cealaltă de anumite obligații. Aici important este să punctăm că principala și singura obligație ce se naște în sarcina comodantului o reprezintă predarea bunului. Ulterior, pe întreaga derulare a contractului, celelalte obligații cad în sarcina comodatarului.
Pentru a fi vorba de încheierea valabilă a unui contract de comodat, trebuie întrunite anumite condiții esențiale. Discutăm despre, cine poate și cine nu poate încheia un contract de comodat?
Astfel, este esențial să aducem în atenția tuturor aspectul capacității civile, ce se împarte în capacitate de folosință și capacitate de exercițiu.
Conform art. 34. Cod Civil ” Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile”. Capacitatea de folosință se dobandește la naștere în cazul persoanei fizice, prin înscriere în Registrele Competente în cazul persoanei juridice ( societățile S.R.L., asciațiile, fundațiile etc.) și încetează odată cu moartea acsteia, sau în cazul persoanei juridice, în momentul radierii din registrele în care au fost înscrise. Este important să punctăm faptul că, un contract de comodat poate fi încheiat între două societăți (SRL), sau două P.F.A, deja înființate. De exemplu, în situația în care unei societăți sau unui PFA urmează să-I expire sediul social/profesional. Pentru prelungirea valabilității sediului, poate comoda un spațiu de la o altă societate. Deci atat comodantul cat și comodatarul pot fi, atat personae fizice, cat și personae juridice.
Cea de a doua componetă, capacitatea de exercițiu, este definită de Art. 41 al Codul Civil astfel:” (1) Minorul care a împlinit varsta de 14 ani are capacitate de exercițiu restransă.
(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restransă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu încuviințarea instanței de tutelă. Încuviințarea sau autorizarea poate fi data, cel mai tarziu în momentul încheierii actului.
(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercițiu rstransă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mica valoare, cu character current și care se execute la data încheierii lor.”
După cum reiese din Art. 41, alin. (3), minorul cu capacitate de exercițiu restransă (este vorba despre minorul care a împlinit varsta de 14 ani), poate încheia acte de administrare. Contractul de comodat este un act de administrare, așadar minorul ce are capacitate de exercițiu restransă poate încheia în mod valabil un contract de comodat.
Pe langă aspectul capacității, se mai pune și problema titularului dreptului de proprietate. Trebuie ca cel care încheie contractual de comodat (comodantul) să fie și proprietarul bunului?
Răspunsul este NU!!! Astfel, ”orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant” (art. 2147 C. Civ). Pentru a înțelege mai ușor, luăm exemplul locatarului- cel ce are un bun în chirie. Acesta poate încheia un contract de comodat cu o persoană, asupra bunului pe care îl are în locațiune, fără a avea nevoie de încuviințatea prealabilă a proprietarului bunului. Unica condiție este ca, proprietarului bunului să nu-I fi interzis în mod expres prin contractual de locațiune (închirier) încheierea unui eventual contract de comodat, adică să-i fie interzisă transmiterea folosinței.
De precizat, faptul că, în cazul comodatarului, în principiu, acesta nu poate împrumuta unei alte personae lucrul comodat. Comodatarul poate permite unui terț să folosescă lucrul, doar cu aprobarea prealabilă a comodantului.
Referitor la întrebarea ce vizeză categoria bunurilor pe care le putem comoda,am menționat încă de la început faptul că, comodatul poate avea ca obiect atat bunuri mobile cat și bunuri imobile. Condița de care trebuie să ținem cont, se refră la esența bunurilor, în sensul că acestea trebuie să poată fi restituite în individualitate și să nu-și consume substanța, prin întrebuințare, pentru a putea fi restituite în aceeși formă în care au fost la moemntul predări.
Există și o excepție de la această prevedere, anume situația în care părțile aleg ca obiectul contractului de comodat să îl constituie granele sau băuturile, sau orice astfel de bunuri ce se consumă prin simpla lor utilizare și întrebuințare. În acest caz, comodatarul va fi obligat să restituie bunurile în starea în care se vor afla la data încetării contractului. Uzarea bunului, nu echivalează cu deteriorarea lui, deoarece părțile au acceptat și convenit de comun acord, faptul că bunul, avand în vedere natura și structura sa, se va consuma și deteriora prin simpla sa întrebuințare, astfel, în cazul acesta, comodatarul nu va putea fi obligat de către comodant la plata vreunui prejudiciu.
În concluzie, pentru a califica acest contract, ca fiind unul de comodat (împrumut de folosință), comodatarul trebuie să restituie același lucru (și nu unul asemănător). În eventualitatea încheierii unui contract de comodat ce are ca obiect un autoturism, la momentul expirării termenului pentru care a fost încheiat, comodatarul NU va putea să restituie un alt autoturism, chiar dacă are acceși valoare și aceleași calități, deoarece în această situație vom discuta despre un contract de schimb și nu de comodat. Așadar comodatarul are obligația să restituie același bun pe care l-a preluat.
Contractul de comodat poate purta și asupra bunurilor ce se află în proprietatea publică a statului. Ele pot forma obiectul unui contract de comodat, numai dacă locatorul are dreptul să renunțe la chirie.
Referitor la modalitatea în care părțile aleg să încheie contractul, este de menționat că acestea o pot face, fie în formă autentică, în fața notarului public, fie prin înscris sub semnătură privată (redactat de către părți, fără a fi necesară prezența în fața notarului public), ambele modalitățo constituind și asigurand valabilitatea contractului. Așadar, pentru încheierea valabilă a unui contract de comodat, nu este necesară prezența în fața notarului public, care să autentifice acest înscris. Cat despre forma lui, legea nu prevede o formă anume (un model), însă, ad validitatem, este necesar ca acesta să cuprindă toate condițiile și elementele prevăzute de legislația în domeniu.
În eventualitatea demarării unui litigiu, în fața instanțelor competente în doemniu, dovada existenței contractului, se va putea face prin înscrisul (actul) întocmit., mai exact exemplarele ce se află la dispoziția fiecărei părți.
De precizat că faptul material al predării efective a lucrului (remiterea bunului de către comodant), poate fi dovedit prin orice mijloc de probă (prin administrarea probei cu martori, a probei cu înscrisuri). Există în practică situația în care, comodatarul să nege faptul că în momentul încheierii contractului, comodatarul nu i-a remis bunul. Asfel, comodantul va putea face dovada îndeplinirii obligației sale, de exemplu prin indicarea martorilor care au asistant la predare. Martorii vor putea fi interogați de către instanță, interogatoriul constituind o modalitate prin care martorii vor relata cele petrecute.
Ca orice contract și contractual de comodat produce anumite efecte, ce încep să se petreacă, încă de la momentul încheierii valabile a contractului.
Principalul elefct al contractului de împrumut de folosință este transmiterea dreptului de folosință de la comodant la comodatar.
Astfel, este necesar să menționăm ce ogligații se nasc în sarcina ambelor părți, atat a comodatarului cat și a comodanului.
Obligațiile comodatarului:
- Principala obligație este aceea de conservare a lucrului. ” Comodatarul este ținut să păzească și să conserve bunul împrumutat cu prudența și diligența unui bun proprietar” ( art. 2148, alin.1 C. Civ. ). Obligația de conervare (păstrare) este o obligație ce trebuie realizată prin toate mijloacele pe care comodatarul le are la dispoziție. Cupla comodatarului se apreciază după un criteriu mai sever decat diligența unui bun proprietar, comodatarul fiind chiar obligat să întrebuințeze chiar un bun propriu pentru salvarea bunului împrumutat , așa cum reiese din art. 2150 C. Civ. – prezentul articol face vorbire despre mijloacele pe care comodatarul trebuie să le utilizeze pentru a salva și conserva bunul luat în comodat.
Răspunderea civilă delictuală a comodatarului va fi antrenată numai dacă deteriorarea sau pieirea bunlui este culpabilă ( se demonstrează vinovăția sa) și, în consecință, răspunderea acestuia, va fi înlăturată atunci cand prejudicial s-a datorat unui caz fortuit sau forței majore ( este vorba despre evenimentele pe care comodatarul nu le putea prevede, nu le putea preîntampina sau înlătura prin acțiunile sau inacțiunile sale).
Există și situația în care avem o pluralitate de comodatari ( doi sau mai mulți), ei vor răspunde solidar față de comodant ( art. 2154 C. Civ). În scopul de a acorda o garanție comodantului, prezenta dispoziție instituie o solidaritate între debitori ( în sesnul că aceștia vor răspunde împreună față de comodant, cu scopul reparării și acoperirii prejudiciului).
- O altă obligație este accea de a folosi lucrul potrivit destinației sale ( utilizarea lui numai în scopul pentru care a fost creat). Comodatarul trebuie să folosescă bunul numai ”în conformitate cu destinația acestuia determinate prin contract ori, în lipsă, după natura bunului” ( art. 2148, alin. 2 C. Civ). Rezultă că bunul împrumutat poate fi folosit numai potrivit destinației date prin natura sa ori potrivit destinației date prin voința și acordul părților. De exemplu, în cazul în care, comodatul are ca obiect o camera dintr-un imobil destinat locuitului. Părțile, prin voința lor, pot schimba utilitatea spațiului și îl pot întrebuința ca și sediu social al unui SRL.
Așa cum am mai precizat, comodatarul nu răspunde pentru pieirea ori deteriorarea bunului rezultată numai din folosința în scopul căreia bunul i-a fost dat.
Comodatarul, însă, va răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, atunci cand folosește bunul cu altă destinație decat cea pentru care i-a fost dat sau dacă prelungește folosința după scadența restituirii, chiar dacă restituirea este împiedicată de un caz de forță majoră.
Ca excepție, în scopul apărării comodatarului, legea prevede că acesta nu va răspunde ” cand dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorate oricum din cauza acelei forte majore” ( art. 2149 alin. 2. C.Civ). În orice caz, comodatarul va răspunde cand pieirea bunului împrumutat a fost cauzată de forța majoră, dar acesta avea posibilitatea salvării bunului ” întrebuințand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său” ( art. 2150 C. Civ).
Neîndeplinirea obligației de folosință a bunului potrivit destinației dă comodantului dreptul de a cere și rezilierea contractului și daune-interese.
- Obligația de plată a cheltuielilor necesare folosinței lucrului. Comodatarul suportă cheltuielile pe care le-a făcut pentru a folosi bunul.
Trebuie să menționăm faptul că, comodatarul are dreptul să-I fie rambursate cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului, atunci cand comodantul, înștiințat în prealabil, nu s-a opus efectuării lor, ori cand, din cauza urgenței lucrărilor, acesta nu a putut fi înștiințat în timp util ( art. 2151 alin. 2 C.Civ).
Tot astfel, comodantul care, la data încheierii contractului, cunoștea viciile ascunse ale bunului împrumutat și care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este ținut să repare prejudicial suferit din această cauză de comodatar ( art. 2152 C.Civ). Astfel, comodantul care i-a dat spre folosință, cu bună știință, un bun neconform comodatarului, nu va putea cere de la acesta repararea prejudiciului, ci chiar el va trebui să-l despăgubescă pe comodatar.
- Obligația de restituire a lucrului. Principala obligație a comodatarului este de a restitui lucrul împrumutat în individualitatea sa, la împlinirea termenului convenit sau, în lipsa unui termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenției.
Odată cu lucrul împrumutat, la scadență, comodatarul restituie și fructele acestuia ( prin fructe înțelegem produsele realizate de bunul dat în împrumut).
În cazul în care termenul nu este convenit și contractual nu prevede întrebuințarea pentru care s-a împrumutat bunul sau întrebuințarea are carcter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului ( art. 2155 alin. C.Civ).
Comodantul poate cere restituirea bunului înainte de termen atunci cand el însuși are o nevoie urgentă si neprevăzută de bun, atunci cand comodatarul decedează sau atunci cand comodatarul nu-și respect obligațiile asumate ( art. 2156 C.Civ).
Avand în vedere că obligația de restituire nu este una alternative, dacă lucrul s-a deteriorate din culpa comodatarului, el este obligat să îl repare și să îl restituie în natură.
În practică, există situația în care, comodatarul refuză restituirea lucrului, astfel comodantul are la dispoziție calea promovării unei acțiuni în instanță. Astfel, el poate promova o acțiune în revendicare , poate solicita recuperarea bunului din mainile oricui se va afla, chiar și terțe personae față de părțile din contract.
Acțiunea poate fi promovată de la momentul expirării termenului convenit în contract. Dacă nu este prevăzut un termen, acțiunea poate fi promovată de la data la care s-a făcut ” cererea comodantului” de înapoiere a bunui.
Potrivit dispozițiilor Codului Civil, comodatul încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură private cu data certă constituie titlu executoriu, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.
Obligațiile comodantului:
Principala obligație a comodantului este aceea de predare a bunului împrumutat.
Pe langă aceasta, în sarcina lui revine restituirea cheltuielilor pentru lucrările necesare făcute de comodatar, care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului.
De asemenea, comodantul are obligația de a-l despăgubi pe comodatar pentru pagubele provocate de viciile ascunse ale lucrului, pe care, deși le cunoștea la încheierea contractului, nu le-a adus la cunoștința comodatarului ( art. 2152 C.Civ).
În privința încetării contractului de comodat, se disting mai multe situații, printre care: împlinirea termenului convenit de părți, moartea comodatarului, sau în situația în care comodantul are o nevoie urgentă și anticipate de bun. În cazul decesului comodatarului, comodantul poate cere restituirea anticipate a lucrului, precum și rezilierea contractului. Deși, de regulă, în caz de moarte a uneia dintre părți, obligațiile trec asupra succesorilor în drepturi, în lipsa unei stipulații contrare, moștenitorii vor fi obligați să restituie bunul împrumutat.